word image
Seminararbeit / Hausarbeit

Lucru individu­al la filosofi­e`Ciuma” de Albert Camus

1.563 / ~7 sternsternsternsternstern_0.2 Rainer A. . 2017
<
>
Download

Seminararbeit
Literaturwissenschaft

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

2017

Rainer A. ©
3.70

0.10 Mb
sternsternsternsternstern_0.2
ID# 68092







UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘIMBI SI LITERATURI STRAINE

DEPARTAMENTUL TRADUCERE, INTERPRETARE SI LINGVISTICĂ APLICATĂ

Chișinău, 2017

Lucru individual la filosofie„Ciuma” de Albert Camus


Elaborat: Cucoș Ana-Maria,

studentă gr. FE 161 APL

Verificat : Mărgărint Tatiana


Cuprins :


Date biografice Albert Camus 3

Filosofia lui Camus 4

Ciuma. Analiza operei 4

Reflecții personale. Concluzie 6

Bibliografie 7


Date biografice Albert Camus


- se naște la 7 Noiembrie 1913, ca al doilea fiu al lui Lucien Camus și Catherine Camus

- 1914 – izbucnește primul război mondial. Tatăl lui, rănit pe front, moare într-un spital din Saint Brieue. Catherine, împreuna cu cei doi copii se stabilește la Alger, câștigandu-și existența ca femeie de serviciu. Camus își petrece copilăria între mama sa, aproape surdă si vorbind foarte puțin, un unchi infirm și fratele sau, Lucien

- 1918-1923 – urmează cursurile școlii comunale de pe strada Aumerat

- 1923-1930 – urmează ca bursier, cursurile liceului din Alger

- 1925 – apare romanul Falsificatorii de bani”

- 1930 – primele semne ale tuberculozei

- 1932 – își continuă studiile urmând cursul superior al liceului. Debutează în presă, publicând articole pentru revista Sud

- 1933 – venirea lui Hitler la putere. Camus militează în Mișcarea antifascistă Amsterdam-Pleyel, înființată de Henri Barbusse și Romain Rolland. Îl citește pe Proust, asupra căruia se va opri mai târziu îndelung, în eseul său „ Lʼhomme revolté 

- 1935 – începe să lucreze la volumul lʼEnvers și lʼEndroit. În această perioadă și-a continuat studiile la Facultatea din Alger, având concomitent diverse ocupații pentru câștigarea existenței.

- 1936 – își redactează teza de absolvire a facultății de filozofie intitulată : “Metafizica creștină și neoplatonism”

- 1936-1937 este angajat ca actor de trupa teatrala Radio Alger, cu care întreprinde turnee în orașele și satele Algeriei

- 1937 – este angajat ca ziarist la cotidianul Alger repubican. Scrie romanul “„Moartea fericită””, proiectează un studiu asupra lui Malraux

- 1938 – scrie peisa „Caligula”, strânge note pentru “„Străinul”” și meditează la un eseu despre absurd “„Mitul lui Sisif””. Îl citește pe Nietzsche (Omenesc, prea omenesc, Amurgul zeilor) și Kierkegaard (Tratatul disperarii)

- Mai 1938, apare volumul „Nunta””

- Sepembrie 1938 – izbucnește cel de-al doilea război mondial, Camus încearcă să se înroleze, este amânat din motive de sanatate

- 1940 – În Mai termina ‘„Străinul”” și in Septembrie redactează prima parte a eseului „Mitul lui Sisif”, pe care îl termină in Februarie 1941

- 1942 – Iulie - apare romanul “”Străinul””, Decembrie – apare “„Mitul lui Sisif””

- 1943 – prima versiune a piesei “„Confuzia””

- 1947 – apare romanul “„Ciuma””

- 1950 – apar volumul de articole „Actuelles „ și eseul “„ Lʼhomme revolté 

- 1954 – apare volumul “„Vara””, continuând texte scrise între 1939-1953

- 1956 – Apare volumul “„Căderea””

- 1957 – apare volumul de nuvele “„lʼExil” și „le Royaume””. 17 Octombrie: premiul Nobel pentru literatură

- 1958 – Februarie. Camus rostește “Discursurile din Suedia’, cu ocazia înmânării Premiului Nobel

- 1960 –moare într-un accident de mașină în localitatea Ville-Blevin, lângă Montereau, pe când se întorcea de la Paris.


Filosofia lui Camus


În concepţia lui Camus, a fi filosof nu înseamnă neapărat a crea un sistem, ci, mai curând, a pune şi a încerca să răspunzi la probleme inerente condiţiei umane.

Filosoful caută să definească marile probleme ce frământă omenirea într-un limbaj abstract, pe când artistul “umanizează” ideile, le dă contur, densitate şi sensibilitate prin crearea personajelor care devin purtătoarele de cuvânt ale autorului şi ale unui segment uman. Problemele sunt aceleaşi, mijloacele şi maniera sunt diferite adeseori.

Filozofia în concepţia lui Camus nu se mai poate reduce la abstracţia aridă care îl îndepărtează pe om de viaţă, ci ea trebuie să redevină reflecţie trăită.

Camus nu este un filozof profesionist, ci mai curînd un artist care gîndeşte şi articulează ideatic aidoma unui filozof şi care, prin suma ideilor creaţiei sale artistice, demonstrează încă o dată că marea literatură este în esenţa ei filozofică.

Cu toate acestea, Camus credea că oamenii sunt capabili să-și dea semnificația vieții. Cea mai semnificativă acțiune în contextul filozofiei lui Camus este de a alege să lupte cu moartea și suferința.


Ciuma. Analiza operei


Opera este un roman-parabolă „Ciuma“ a fost scrisă în timpul al doilea război mondial, publicat în 1947. Opera este divizată in cinci secțiuni distincte, însă fără a le numi capitole deoarece autorul dorește astfel să delimiteze cu o linie mai ștearsă acțiunea din fiecare secțiune.


O idee clară a operei „Ciuma“ este o luptă a mișcării de rezistență împotriva fascismului european, notează autorul. Cu ajutorul imaginii Ciumei, Camus a încercat să transmită atmosfera din Franța ocupată de germani.


Ironia centrală în Ciumă constă în tratamentul lui Camus de "libertate". Cetățenii orașului Oran devin prizonieri ai ciumei atunci când orașul lor se află sub carantină totală, dar este discutabil dacă ei erau într-adevăr "liberi" înainte de ciumă.


În primele zile ale epidemiei, cetățenii din Oran sunt indiferenți față de suferința celuilalt, deoarece fiecare persoană este convinsă de egoism că durerea lui sau a ei este unică în comparație cu suferința "comună". Când epidemia este purtătoare de luni de zile, mulți dintre cetățenii lui Oran se ridică deasupra lor, aderând la efortul anti-ciumă.

Recunoașterea ciumei ca preocupare colectivă le permite să elimine diferența de înstrăinare care le-a caracterizat existența. Astfel, ei dau sens vieții lor pentru că au ales să se răzvrătească împotriva morții. Fugiind orașul sau evitând în alt mod efortul anti-ciumă este echivalentă cu renunțarea la sentința absurdă la moarte în care trăiește fiecare ființă umană.


Toți cei care aleg să lupte împotriva ciumei, să se răzvrătească împotriva morții, știu că eforturile lor sporesc șansele de a contracta ciuma, dar și ei își dau seama că ar putea contracta ciuma dacă nu ar fi făcut nimic. În fața unei astfel de alegeri aparent lipsite de sens, între moarte și moarte, faptul că ei fac o alegere de a acționa și de a lupta pentru ei înșiși și comunitatea lor devine și mai semnificativă; Este o notă de sfidare aruncată împotriva vântului, dar această notă este singurul lucru prin care cineva se poate defini pe sine.

Acțiunile din roman se desfășoară în orașul algerian Oran. Naratorul, Dr. Rie, spune că evenimentul este ciuma anului, o epidemie teribilă, care a pus toți rezidenții în fața morții.


Orașul este izolat în carantină, dar în rândul cetățenilor, sunt cei care cred că ciuma - este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele trimise și nu există nici o altă opțiune decât umilință. Preotul Panlyu spune cetățenilor că trebuie să se împace cu gândul că aceasta este o pedeapsă și nu ai ce să-i faci.

Dar el, după moartea băiatului fără păcat înțelege trebuie de acționat și luptat contra ciumei. În cele din urmă, toți locuitorii din Oran își unesc forțele și încearcă să se confrunte cu ciuma.

Este nevoie de ani și lupte grele, și dintr-o dată ciuma se îndepărtează. Dr. Rie mergând pe străzile restaurate ale orașului, nu abandonează ideea că ciuma încă nu a dispărut și poate reveni în orice moment dacă există condiții favorabile pentru aceasta.


Această cruzime nejustificată de război, care distruge multe orașe nu sunt implicate în partea sa superioară și scopul principal al vieții. Autorul se concentrează asupra faptului că năpastele vin de nicăieri și nu trebuie de lăsat mâinile în jos.


Patosul principal și absurdul constă în faptul că înfrângerea răului, cel puțin temporar, poporul se bucură, și se bucure, dar cu timpul, când din memorie se șterg imaginile cele mai teribile, totul începe din nou. Acesta este o ciclicitate inerentă în societatea umană, și este important de a sparge acest cerc vicios.


Reflecții personale. Concluzie

După mine, Ciuma poate fi interpretată în mai multe moduri, de la sensul strict al propagării epidemiei din Oran din anii ’40, până la o reprezentare metaforică a luptei Rezistenței franceze împotriva ocupanților naziști în al doilea razboi mondial.


Bibliografie


  1. Albert Camus, Ciuma

  2. Biografie Albert Camus, wikipedia.org

  3. Albert Camus, despre viață subiecte.citatepedia.ro


1  Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși


| | | | |
Tausche dein Hausarbeiten